22 aprilie 2015

Cozonac moldovenesc


Nici eu nu mai stiu de cata vreme cochetez cu aceasta "provocare" - pentru mine.
Mi-am luat inima in dinti de cateva ori, dar am renuntat mereu gasindu-mi mereu scuze de genul: "daca tot fac, sa fac cu oua de tara.... azi nu am timp suficient pentru asa ceva.... totusi, nu cred ca sunt necesare chiar 20 de galbenusuri - ma mai gandesc un pic.... etc, etc"

Azi l-am facut si acum imi pare rau de un singur lucru: ca nu l-am mai facut de vreo 20 de ori pana acum :) 

Reteta (cu foarte mici modificari) si tehnica de lucru este inspirata de la Gina Bradea. Aici am gasit cele mai multe si complexe explicatii.

Am folosit: 

- 20 galbenusuri de oua de tara
- 1,300 g faina tip 000
- 450 ml lapte (aproximativ)
- 250 g zahar
- 100 ml lapte batut + 1 lingura smantana
- 100 ml ulei
- 100 g unt
- 50 g untura (o lingura)
- 3 plicuri zahar vanilinat
- coaja de la o lamaie (eu am avut conservata, la borcan)
- 40 g drojdie proaspata
- 1 lingurita sare 

Pentru umplutura unui cozonac am folosit: 

- 140 g nuca macinata
- 40 g zahar tos (2 linguri)
- 1 lingura cacao
- 1 lingura esenta de rom
- 4 albusuri (ramase de la aluat)
- 2 linguri de stafide inmuitate in rom

Pentru umplutura celui de-al doilea cozonac am folosit:

- 4 linguri de stafide inmuiate in rom
- fructe confiate

Am inceput prin a separa albusurile de galbenusuri. Am pus peste galbenusuri lingurita de sare si le-am frecat putin cu o lingura de lemn, iar apoi le-am acoperti si le-am "abandonat" pentru aproximativ 2 ore.



Am pus la fiert 100 ml lapte (din cei 450 ml) si cand a dat in clocot l-am turnat peste o lingura de faina, amestecand cu multa seriozitate ca sa nu faca cocoloase :) Am lasat la racit.


Peste cele 40 g de drojdie proaspata am presarat o lingurita de zahar (din cele 250 g), am frecat drojdia cu zaharul pana cand s-a lichefiat. Am adaugat 50 ml lapte caldut (tot din cei 450 ml...) si 5 linguri de faina (din 1,300 kg). Am lasat plamada la crescut fix 15 minute.



Am pus intr-o cratita 250 ml lapte si l-am pus la incalzit impreuna cu 3 pliculete de zahar vanilinat si zaharul tos ramas. Am amestecat pana cand s-a topit zaharul. Laptele nu a fost fiertbinte, doar cald.


Am amestecat 100 g unt cu 50 g untura (o lingura)


Intr-un castron de plastic, incapator am cernut 1 kg de faina, am facut o "groapa" in mijlocul fainii, am adaugat galbenusurile de ou si faina oparita cu lapte


Am adaugat apoi plamadeala si laptele batut plus smantana


A urnat coaja de lamaie si laptele caldut amestecat cu zahar si zahar vanilinat


Am pregatit ca sa am la indemana 100 ml ulei si amestecul de untura cu unt. De asemenea, mi-am pus aproape diferenta de faina si cea de lapte (tot caldut)


Am setat ceasul de bucatarie la 60 de minute si am inceput sa framant.
La prima vedere aluatul parea a fi moale si am incorporat diferenta de faina


Apoi am inceput sa incorporez uleiul, putin cate putin... turnand pe fundul castronului

Nu vreau sa descurajez pe nimeni si de aceea spun ca primele 20 de minute au trecut usor fiind ocupata cu incorporarea uleiului si cu observarea aluatului.

A urmat amestecul de unt cu untura


Putin cate putin am tot adaugat din acest amestec, dar si cate un pic de lapte.

Grasimea aceasta s-a incorporat putin mai greu si mana mea a inceput sa oboseasca. Culmea: nu mi-a obosit atat de mult mana cu care a framantat aluatul ... a obosit foarte tare mana cu care am tinut castronul :)))
Trebuie sa recunosc ca ultimele 15 minute nu au fost foarte usoare si tare mi-as fi dorit un ajutor, dar faptul ca au inceput sa apara basici pe suprafata aluatului - mi-a dat putere :) 



Cand s-a incheiat ora de framantat "am depus armele", am presarat putina faina pe deasupra si am acoperit castronul cu un prosop curat. L-am lasat la crescut pentru aproximativ 50 de minute.

In aceste timp am pregatit umplutura de nuca amestecand toate ingredientele


Am adaugat albusurile nebatute in functie de cat am avut nevoie, astfel incat sa rezulte o crema groasa care sa nu curga din aluat.

Dupa 50 de minute, aluatul aproape ca-si dublase volumul si arata asa:


L-am rasturnat pe masa de lucru infainata si l-am impartit in doua si apoi o jumatate iar in doua. Nu am vrut sa-l rasucesc pe cel cu fructe confiate si stafide.

Cred ca nu este cazul sa mai spun ce minunatie de aluat a rezultat....  galben, plin de bule de aer, parfumat, neted, nelipicios.... 





Am inceput cu cel cu fructe confiate si stafide


Am intins apoi aluatul pentru cel cu umplutura de nuca cu cacao, Am adaugat umplutura si cateva stafide. Am rulat si am procedat la fel si cu cealalata parte.



Am asezat cozonacii in tavi tapetate cu hartie de copt si i-am lasat sa creasca o ora


Inainte cu 10 minute de a-i baga la copt, i-am uns cu un galnenus de ou amestecat cu 2 linguri de lapte.
Pe unul am presarat zahar tos, iar pe cel cu nuca am pus doar cativa samburi 





I-am copt 15 minute la foc putin mai mare. Cand m-am uitat la ei.... SURPRIZA!!!!
Crescusera foarte tare si deja erau rumeniti.... Ce-i de facut?


No.... am pus niste hartie de copt peste ei si am continuat coacerea la foc minim... atat cat se poate de minim la cuptorul meu...

Cand au trecut 50 de minute, am facut testul cu scobitoarea si am oprit focul. I-am mai lasat cateva minute in cuptor si apoi i-am scos.




Am avut curiozitatea sa-i cantaresc. Wau!



Nu am avut rabdare sa se raceasca chiar de tot.... l-am taiat caldut si.... este grozav!!!! 
Gust, culoare, pufosenie....







Cel cu fructe confiate si stafide pare cam "saracut" dar ii aromat si bun




Am primit reclamatii de genul: 
"- Ce ai facut aici? Ce cozonaci sunt astia?" sau "Puteai sa-i faci mai bogati - nu ca la magazin" 

Deci.... dupa socul vederii lor.... trebuia sa bage cineva si critica, dar s-a mancat cu mare, mare pofta chiar daca au fost cam "saracuti" :) 

Recomand! Merita toate galbenusurile si tot efortul depus la framantat.


Alti cozonaci aici si aici

12 comentarii:

  1. salut vrednicuto! ei, nu voiam s apostez, dar m au intrigat reclamatiile si criticile :) adica de fapt m au facut sa mi aduc aminte, ce i drept si din prima secunda citind de cele 20 galbenusuri, de o carte aparuta in anii 80 care se nuemste album literar gastronomic, in doua editii.In paginile acestui album minunat, am gasit o povestioara in care un scriitor asternea reteta boiereasca a cozonacului cu - nu 20 :) - ci 60 galbenusuri.Asa ca... Mie imi place foarte mult sa framant cozonac, in casa, cand vin sarbatori. Aluutul de cozonac, ma pasioneaza de fiecare data si de faiecare data cand coc la cuptor abia astept sa l scot sa l vad daca iese bine fiindca toata viata mea voi avea in minte amintirile de acasa cu mama mea care stia domne sa faca aluat de cozonac - din 3 oua ce i drept, insa avea tehnica, chestia cu aluautl oparit iarasi face si mai mult ca un cozonac sa iasa de nu ma intreba :) - ca veneau toate vecinele si o rugau sa le faca si lor si asa, ca eram si noi mai saraci , mai scotea si mama un cozonacel pentru noi ca i era rusine sa ceara bani la femei...Da! cozonacul acela care se desface dupa ce e copt, te captiveaza si mai ales cand il faci personal.... oho! ei, am asternut aici multe cuvinte, multumesc, la mai multi cozonaci deci! sanatate!
    cozia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru aprecieri! Multumesc pentru tot ce ai scris! Am citit de doua ori si simt ca trebuie sa mai citesc odata...
      Am facut pentru prima data acest cozonac, dar m-am indragostit iremediabil de el. Nu stiu daca as avea tupeu sa fac unul cu 60 de oua :) , dar, am o reteta mai veche de cozonac cu aluat oparit si vreau sa o refac.... Imi amintesc ca am facut-o o singura data sub supravegherea doamnei care mi-a dat reteta si mi s-a parut complicat. Dar ce stiam eu atunci? Aveam 22 de ani :))) Mi-ai starnit interesul pentru albumul acela gastronomic de care pomeneai.... Chiar mi-ar place sa/l vad :)
      iti multumesc, pentru vizita si te mai astept :)

      Ștergere
  2. Elena ai facut un cozonac ca la carte!! are o culoare frumoasa, pufos si crescut bine!! nota 20!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Diana!
    Mi-ai dat cate un punct pentru fiecare galbenus? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Când vin in vizita la Brâncuşi sa ma servesti cu ada ceva. Dar am o rugaminte: cu multaaa ciocolată, ca sunt la regim si n-am voie mult aluat :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur!
      Ai dreptate! Cu ciocolata sa fie!!! :)

      Ștergere
  5. Da, asta-i adevaratul cozonac moldovenesc ! Felicitari Elena pentru prezentare si pentru cum arata site-ul tau !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mirela!
      Te mai astept pe la mine :)

      Ștergere
  6. Buna ziua! Maine o sa fac pentru prima data cozonac si am ales reteta dvs. Ce nu am inteles este oe ce treapta sa ii coc la cuptor, jos de tot sau la mijloc? Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wau! Multumesc mult pentru vizita si pentru ca ai ales reteta aceasta. Este un cozonac minunat, as spune chiar ca-i cel mai bun. Tavile cu cozonac trebuiesc puse la mijloc si focul trebuie sa fie moderat.... este un aluat fin si se arde destul de usor. Bine.... aragazul meu este cam turbat si orice i-as face tot turbat ramane :))))) Te astept cu impresii :)

      Ștergere
  7. Revin :) Au iesit niste cozonaci senzationali! Pufosi, aromati, nu am cuvinte...Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult ca au fost pe placul vostru! Da, si eu spun mereu ca este cel mai bun!!! Daca ai poze poti sa-mi trimiti una sugestiva in privat sau email si o voi atasa in continuarea postarii mele ;) O zi minunata!

      Ștergere