Placinta cu branza si cartofi - ca in Bihor

In luna mai, provocarea "Traditie si Gastronomie Romaneasca" - initiata de Gina Bradea, este gazduita de Simona Kitchen. Simona ne-a invitat sa framantam aluaturi dulci sau sarate. Wau! Tema este vasta si imi place foarte mult. 

Voi participa cu o placinta si branza si cartofi - asa cum se face la mine, in Bihor. Desigur, de-a lungul timpului, datorita tehnicii s-a mai schimbat cate ceva.

Stiu ca, mai nou,  i se mai spune si gogoasa cu branza... dar, acolo de unde vin eu, se numeste placinta cu branza si tot asa ii voi spune si eu aici. Singura diferenta este ca, pe vremuri, se cocea intr-o tava cu fundul foarte gros si margini inguste in putina grasime/ulei. Se numea lespede. In lipsa acestui "gadget", eu o coc in tava normala, pe aragaz in mai mult ulei. De aici, probabil, si asemanarea cu gogosile :)   

Placinta aceasta este atat de buna si de potrivita cu orice ocazie (plimbari in aer liber, pachet la serviciu sau la scoala, aperitiv, mic dejun sau cina alaturi de o cana de lapte sau iaurt... sau pur si simplu la o bere). Nimeni nu o refuza niciodata.

Voi incerca sa dau cantitati ale ingredientelor folosite, dar spun din start ca aluatul este unul simplu, aluat de paine. 

Pentru aluat am folosit:

- 950 g faina (cumparata direct de la moara)

- 550 ml apa calduta (aproximativ)

- 1 lingurita zahar

- 2 lingurite sare

- 4 linguri de ulei

- 25 g drojdie proaspata

Pentru scrob am folosit: 

- 4 cartofi de marime potrivita

- branza de oaie de la borcan

- cas de oaie proaspat (putin sarat)

- 3 oua

Am mai folosit:

- ulei pentru prajit

- cozi de ceapa verde

- marar verde

Prima data m-am ocupat de scrob - asa se numeste umplutura.

Am curatat cartofii, i-am taiat cuburi si i-am pus la fiert in apa fara sare. Cand au fost fierti, i-am scurs si i-am zdrobit cu furculita - ca si pentru piure. Nu-i nici un bai daca nu-s atat de fini ca piureul :)  I-am lasat sa se raceasca complet si am adaugat apoi (dupa gust) cas proaspat de oaie (putin sarat) si branza veche de anul trecut. Am adaugat si 3 oua cu care am legat putin compozitia.

Pentru ca mie imi place sa adaug si ceva verdeata in scrob.... ce se gaseste.... de data aceasta cozi de ceapa si marar... alta data leurda, sau doar marar - am luat cateva linguri de scrob si le-am amestecat cu ce am gasit prin frigider :) In felul acesta am multumit pe toata lumea... unii mananca doar cu branza... altii si cu verdeata...

Intre timp am pregatit si plamadeala pentru aluat.

Am frecat drojdia cu o lingurita de zahar pana cand aceasta s-a lichefiat. Am adaugat apoi aprox 50 ml apa calduta (din cei 550 ml - notati in reteta) si aprox 50 g faina (din cele 950 g notate la reteta)...

Am amestecat totul si am lasat sa creasca aprox 15 minute.

Dupa 15 minute arata asa :) 

Am adaugat diferenta de apa si faina plus uleiul. In apa am dizolvat sarea.

Am inceput sa framanat cu drag si spor :) pana  cand aluatul s-a desprins de pe peretii vasului.

Am presarat putina faina, am acoperit castronul cu o folie si l-am lasat la dospit pana cand si-a dublat volumul.... nu mai mult de jumatate de ora....

Am luat cu lingura bucati mici de aluat pe care le-am facut "guguloaie" - cum imi place mie sa spun :) . Le-am ordonat frumos ca sa stiu ordinea in care voi lucra mai departe cu ele.

Am inceput apoi pregatirea propriu zisa a placintelor.

Am luat cate o bucata de aluat, incepand cu cele pe care le-am format primele.

Am presat-o usor cu mana si am aplatizat-o astfel incat sa-i dau o forma cat de cat regulata, iar apoi am pus pe jumatate scrob... mai mult sau mai putin - dupa cum ma lasa inima :) De obicei sunt generoasa.

Jumatatea de aluat libera am adus-o peste umplutura si am presat bine marginile avand grija sa "sigilez" cat mai bine scrobul in interior. Altfel iese din aluat in timpul prajirii.

Am continuat "operatiunea" - pana cand am terminat tot aluatul....

Pe primul rand sunt cele cu branza si verdeata.

A urmat etapa prajirii/coacerii placintelor.

Tot in ordinea in care le-am facut, am luat fiecare placinta si am aplatizat-o putin cu degetele inainte de a o pune la prajit. Am facut asta pentru ca pana le-am terminat de facut, ele au mai crescut si am dorit sa le "maresc" putin :) 

Cu amprentele la vedere, au aterizat pe rand in baie de ulei pana cand s-au rumenit frumos pe fiecare parte.

Pana cand le-am terminat de copt, ca de fiecare data, am admirat "muntele" care se forma pe farfurie. :) 

Am lasat placintelele "sa-si traga putin sufletul" si am facut curatenie la locul de munca, dar ... apoi... "am sunat adunarea" si am mancat cu mare pofta.... cu lapte, ... fara lapte.... cu verdeata... fara verdeata....

Daca v-a placut reteta sau dimpotriva, daca unele lucruri nu sunt clare, etc.... va invit sa lasati mai jos un comentariu.